Era o dupa-amiaza tarzie. Faceam ultimele retusuri la un text pe care-l scrisesem in ziua respectiva si eram chiar incantata de munca mea. Bine, recunosc ca nu era decat un e-mail, dar nici prin cap nu-mi trecea ca-l voi pierde. Cursorul statea nemiscat. Am incercat sa inchid calculatorul, dar se blocase cu totul.
Se pare ca Windows-ul se confrunta cu o operatiune delicata si cruciala. In dimineata urmatoare, cand am pornit laptopul, am observat ca un fisier este corupt, iar sistemul de operare nu mai merge. Apoi au aparut niste mesaje ciudate si criptice. Plin de tact, laptopul imi transmitea ca se poate repara singur daca ii introduc CD-ul de instalare pentru Windows.
Am deschis sertarul unde pastrez CD-uri pe care stiu ca nu le folosesc niciodata. Era acolo un CD cu instructiuni de la IKEA, in care niste tineri suedezi asamblau dulapurile dintr-o bucatarie folosind doar o cheie de desfacut conserve, totul intr-o atmosfera ultraeducativa. Erau in mare parte CD-uri cu muzica, pe care le primisem de la prieteni, nedesfacute, desi ei credeau ca ma bucur de ele. Dar nici urma de CD-ul cu Windows. Am fost nevoita sa sun la centrul de suport al companiei de unde luasem computerul. Mi-a raspuns o femeie. am trecut direct la subiect.
– Computerul imi da mesaj ca are nevoie de CD-ul de instalare pentru Windows, pe care nu-l mai am.
– Deci aveti o problema cu CD-ul de instalare…
Parea ca motaise un pic si se trezise abia acum, la sfarsitul frazei. Am recunoscut imediat aceasta tehnica folosita in mii de conversatii.
Mi-am dat seama repede ca femeia nu era nici pe departe specialist IT. Rolul ei era de scut uman intre mine si tehnicienii care erau in camera de alaturi, jucand carti si copiind CD-uri pentru prieteni. Datoria ei era sa creasca nivelul mondial de stres. Femeia m-a pasat unui tehnician.
– Doamna, nu aveti CD-ul de Windows pentru ca nu aveti nevoie de acesta, mi-a explicat vesel. Windows este preinstalat in computer!
– Dar mi-l cere…
Discutia a continuat o vreme in acest fel. Intr-un tarziu, s-a oferit sa ma indrume sa folosesc un CD care sa-mi stearga sistemul de operare.
– Bineinteles ca o sa pierdeti toate mailurile, documentele, pozele.
Parca mi-ar fi dat cu parul in cap ca sa-mi trateze migrena.
– E posibil ca datele sa fie recuperabile, dar o sa va coste.
Parea extrem de incantat.
– Garantia nu acopera asta!, a adaugat.
Am inchis telefonul si am dus computerul la un service mic unde auzisem ca te trateaza cu amabilitate. Un tip saritor a adus imediat un CD cu Windows si mi-a promis ca se rezolva. Dupa o ora, m-a sunat sa-mi spuna ca s-a reparat.
Asta e un fel de anti-reclama la serviciile de suport ale corporatiilor, nu-i asa?
🙂