Barbati, femei, cetati

Poate vi s-a intamplat si voua (femeilor) sa treceti pe langa un barbat care pur si simplu sa nu va faca sa intoarceti capul dupa el. (Da, si femeile fac asta, dar nu recunosc.) Si totusi, daca ati avut ocazia sa il descoperiti pe acel barbat, v-ati dat seama ca dincolo de camuflajul primelor aparente zace o comoara. Cam asa este si cu Cetatea Libida.

Cetatea Libida este acum o mare de ruine, ruine inca nescoase la lumina. Cetatea Libida a fost o adevarata metropola a antichitatii, insa. Se intinde pe 24 de hectare, are 14 turnuri de aparare si a avut undeva intre 5.000 si 10.000 de locuitori.

E greu sa-ti dai seama cand ajungi in satul dobrogean Slava Rusa ca sub hectarele de teren agricol ar exista o asemenea comoara. Slava Rusa este un sat ca oricare altul, nici prea bogat, nici prea sarac, si nu – n-ai intoarce capul in urma dupa el. Noroc ca exista, totusi, un indicator catre cetate.

Cercetarile arheolgice se fac cu bani putini (cine sa investeasca in cercetare?), iar situl si datele pe care ni le-au spus arheologii scot la iveala o lume uimitoare. Libida este o cetate de trei ori mai mare decat celebra Histria si era singurul polis dobrogean prin care trecea un rau – actualul parau Slava. Numai castrul militar de pe dealul impadurit avea 4 hectare. Ibida romana a avut o viata de vreo patru secole, urmand apoi perioada bizantina, intre secolele IV-VII.

Ce mai e frumos la Libida este faptul ca arheologii tulceni au reusit sa sensibilizeze si sa responsabilizeze localnicii din Slava Rusa. Oamenii stiu pe ce comoara sunt asezate casele lor si de fiecare data cand gasesc monede, vase ceramica, fresce le aduc arheologilor. Frumos e sa vezi copiii ce-si petrec vacantele la situl arheologic vorbind despre “Baza trei”, punctul de belvedere al cetatii sau opaitul de lut. Frumos e ca exista oameni inca preocupati de istorie sau Proiect4.

Ce este trist. In 2007, un afacerist francez, care initial parea deschis si asculta arheologii, a intrat cu buldozerele intr-un complex monahal de secol patru, aflat in apropiere de Slava Rusa. Este de-a dreptul revoltator pentru ca acel complex monahal de la Libida era unul dintre primele lacasuri de cult ale Dobrogei crestine. N-a mai ramas nimic. Nimeni n-a fost pedepsit nici pana in ziua de azi.

Heracleea e ca o femeie splendida

V-am spus despre barbati si despre Libida. Cetatea Heracleea, pe care o gasiti la Enisala (Yeni Sale – satul nou in turca), nu o pot compara insa decat cu o femeie superba. O vezi de la departare, mandra, pe un deal calcaros (zic bine, Doru?).

Dominanta, semeata, neclintita. Si cand ai ajuns acolo, ai ramas fara cuvinte si fara aer. Ti se inmoaie picioarele, exact ca-n fata unei femei frumoase.

Peisajul specific dobrogean, lacurile care o inconjoara, vantul care iti bate prin plete, calugarita care se roaga pe o piatra… eh… da. Esti la Heracleea, fiindca te intrebi: “Oare cat pot vedea de departe?”.

Dar Heracleea nu e o simpla cetate. Este o adevarata fortareata, asezata strategic, si care, se pare e construita de… genovezi, undeva prin secolul al XIV-lea. A fost abandonata insa atunci cand cordoanele de nisip au impiedicat accesul la mare, in secolul al XVI-lea.

Eu nu pot decat sa va spun sa vizitati Dobrogea si ii multumesc lui Bobby ca s-a gandit la mine. Ieri a fost o zi perfecta prin Dobrogea, vizitand frumoasele cetati si terminand cu o baie in valurile de la Vadu, si am cazut cu totii de acord asupra acestui lucru.

Va aduc si fotografii, imediat, intr-un post nou.